Deportați la supermarket

Îmi amintesc de nişte eseuri pe care trebuia să le facem în liceu..cred că avea legătură cu subiectul 11 de Bac...ăla de ne lăsa şi pe noi să gândim liberi, şi să explicăm cu propriile noastre cuvinte ce, cum, cât, unde şi de ce. Unul din subiectele care atunci mi s-a părut aberant, mai ales pentru că noi eram copii încă, şi nu prea înțelegeam care-i faza cu U.E, globalizarea, pierderea identității naționale...(debitam oricum prostiile pe care le auzeam în treacăt la TV.)suna ceva de genu: "Argumente pro şi contra aderării României la U.E."
  Mbuun...nu sunt neapărat naționalistă, adică nu mă voi umfla vreodată în pene că Simona Halep a câştigat nush ce trofeu doar pentru că EA e româncă, şi nici nu mă voi ascunde sub un preş de la vreo ştire de genu' : un cetățean român..bla bla (ceva naşpa, oricum) în Italia, pentru că ŞI eu sunt ROMÂNCĂ. Însă, dacă ar fi să se manifeste naționalista din mine, asta ar fi la capitolul limba română, fie ea scrisă sau vorbită.    Şi asta pentru că nişte oameni s-au chinuit 12 fuckin' ani să ne învețe să scriem Ana are mere, şi să interpretăm texte. Pe lângă faptul că un procent ridicol de mare din populația României (ăştia care mai sunt aici, că de 'talienii care au uitat comme se dice la CocaCola n-are rost să vorbesc) este analfabetă şi anagramată, mai nou, nu se mai scrie în română pe nicăieri. Pentru mine şi alți câțiva de plozi născuți dupa '90 asta nu e o problemă,  însă cei din generația părinților mei, nu prea înțeleg ei cum e cu "upgradarea", "download-area" şi "upload-area" asta. Şi nu mă refer la corporatiştii care trăiesc şi visează în limba engleză, ci la "common people".
  Încă de când am început eu să-mi câştig singură banii de bere  am lucrat într-o formă sau alta în comerț. Asta e, nu sunt "front office material", şi mi-a plăcut să văd zilnic la ochi noi oameni, ca să am eu acum subiecte de scris pe blog. Şi de aici, de după tejghea, cum spune bunicul, (el mai foloseşte şi cuvântul gestionară, care sună la fel de puturos ca şi cuvântul concubină) se simte cel mai bine pulsul societății. Pe cuvânt!  Mi-e tare milă de săracii oameni care îşi leagă limba în toate pozițiile încercând să pronunțe cuvintele în engleză de pe ambalajele produselor neromâneşti dar comercializate în România. Acuma...nah...se cheama Chio Chips, îți mai rămâne în timpane melodia de la acea reclamă auzita de curând (Chio, chio, chio chips....; cum e şi aia cu Calgon), şi o spui mecanic. -apropo de mecanic, nu am înțeles niciodata sintagma Pa şi pusy! Oare câți din cei care o folosesc, au aşa, măcar tangențial, vreo idee despre proveniența şi conotația cuvântului...?- Însă dacă trebuie să mai şi spui că vrei cu "sour cream"...deja treaba se complică.
  Dacă aş putea rescrie din nou acele eseuri, asta aş scrie. Că limba engleză e mişto şi cool dacă vrei să impresionezi acel hipster cu mustața funny, cu dialectul tău neopostmodernist, sau când ai ceva interesant de postat pe "wall" şi sună mai inteligent în engleză, însă aş vrea totuşi ca şi bunica să poata cumpăra produse din "supermarket-uri" fără să se simtă deportată undeva în altă țară.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Toamna se simte, se gustă, se visează

Un link...

Dar nici chiar aşa...