Dor

  Am citit undeva ca atunci cand simțim dor pentru evenimentele din trecut, de fapt, dorul este selectiv..doar pentru anumite pasaje sau momente, ci nu pentru întreg. Creieraşul nostru tare misterios mai funcționează, şi depozitează numai ce vrea.
   Am plecat de-acasă de la ai mei cu toate pânzele sus, deşi eram încă necoaptă, dar flămândă de necunoscut. Poate atunci îi acuzam că m-au crescut prea riguros, prea "în lesă", că nu puteam sta noaptea târziu cu "derbedeii" de pe'afară, însă acum înțeleg. Am înteles asta cu adevărat chiar recent când, strigându-mi ca de obicei motanii de pe-afară, unul nu răspundea la apel, o dată, de două, de trei ori, şi deja intr-o secundă mi'au trecut prin minte 5 scenarii posibile. A apărut el până la urmă, cam cum intram şi eu în casă, pe jumătate înfometată, dar cu poftă că încă aş mai fi stat.
   Perioada aceasta a anului este cea mai nostalgică pentru mine. Pentru că acum mă simt cel mai a nimănui. Când eram eu plod, bunicii aveau ceva teren agricol de unde produceau fix cât aveau nevoie. Şi mereu era curtea plină de recolte, iar eu imi adunam gaşca şi făceam clacă pe la fiecare. Cel mai mult îmi plăcea la cules la vie la Corina, când ne cățăram, râdeam, ne murdăream în voie , şi mai primeam şi-un bănuț pentru asta, pe care repede repede îl dădean pe chipsuri Viva cu pui (alea puturoase tare de'ți rămânea mirosul pe mâini şi în nări mai ceva decât de la usturoi).
Tot în perioada asta sunt diferite spectacole în oraşul meu natal, plus bâlciul anual. Vasluiul este un oraş mic. Nu făceam nazuri la distracții, mergeam unde era. Dar Bâlciul....Bâlciul era Țara Minunilor pentru noi copiii, şi trăiam totul cu atâta intensitate.
   Forfotă mare prin oraş, începe şcoala, miros de ghiozdane noi şi de caiete. Imi cumpăra bunica haine noi pe care nu aveam voie să le port până când începea şcoala.
Astăzi eram în microbuz, în drum spre bunici, şi mă sună bunica să-mi spuna că s-ar putea să n-o găsesc acasă când ajung, are ceva treabă prin vecini dar nu stă mult, însă oala cu ciorba mea preferată de cartofi este pe aragaz şi friptura în frigider...

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Toamna se simte, se gustă, se visează

Un link...

Dar nici chiar aşa...