Gică Contra

Nu ştiu exact de unde a apărut sintagma asta, presupun că are legatură cu fotbalul, dar am auzit-o încă de când... eram un plod neslobozit în lume. Încă de pe vremurile când ieşea bunică-mea în poartă, şi cu o mână în şold mă poftea acasă, "nu vezi că-i deja noapte?" Şi ce-mi mai strica ea pofta de pălavrăgeală nocturnă cu copiii vecinilor, majoritatea baieți. Norocul meu că am crescut la casă, şi pândeam cu stoicism momentul când se stingea lumina şi bătrânii adormeau, căci sprintenă de fel, săream geamul cu grația unei gazele...and i'm back in the game cum s-ar spune azi. Râdea Corina, prietena mea de-o viața, nebuna mea frumoasă, de se ținea de burtă. Şi azi mai radem dulce-amar când ne amintim de asta, agățate elegant de un pahar de vin.
  Tot cu aceeaşi mână în şold, ma chema bunica şi la masă " Treci măi fată şi mănâncă, că se răceşte mămăliga". Ce mă mai ling eu astăzi pe botic atunci cand aburii cocoloaşei aurii încă mai ies blânzi din bucătăria bunicii...
  Tot pe principiul "Gică Contra" am rămas şi azi, deşi sincer nu ştiu de ce-mi spuneau aşa atunci. Astăzi sunt om mare, vorba vine, n-am decât 167 cm si 46 kg..., şi parcă parcă mă identific cu porecla, căci merg împotriva curentului, şi fac aşa doar pentru că ceilalți fac altfel. Nu-mi plac job-urile serioase (indiferent ce s-ar înțelege prin asta), nu vreau rate pentru prima casă, şi nici la mare la Mamaia n-aş călca vreodata.
  Or fi bănuit ei bunicii oare traiectoria mea prin viață?

Comentarii

Postări populare