Un link...

  Se întâmpla prin 2007, în vacanța de vară, în zilele alea lungi, cleioase, când timpul se dilată, iar asfaltul încinge fantezii de puştoaice...Ne cumpăram reviste din alea pentru inițiere în adolescență (cu care ai mei nu erau de acord) din banii "sustraşi" din restul de la pâine; ne refugiam prin vreun parc, sau tăcute în camera ei, şi le citeam pe nerăsuflate. De fapt, treceam în viteză pe lângă articolele de genul "10 semne că te place", "10 sfaturi despre o relație sexuala" şi bla bla...şi ajungeam direct la articolele cu noutăți, zvonuri şi bârfe despre ei..idolii noştri de atunci. Cred că fiecare generație face asta. Orice fetişcană s-a îndrăgostit de o imagine de sticlă. În cazul nostru, ne îndrăgostisem mai întăi de imaginea lui de hârtie. De machiajul dramatic, părul arici, buzele pline şi pierce-ul ăla sexy din sprânceană. Abia după asta l-am auzit cântând, şi oricum nu înțelegeam nimic, versurile fiind în germană. Dar nu-mi aduc aminte ca treaba asta să fi contat. Cred ca toată suflarea de puştoaice din catalogul nostru feminin de cunoştințe era îndrăgostită de el. No, acum să fiu sinceră sinceră, cred că mie imi plăcea în secret de frate'su cu dreaduri, şapcă, pierce în buză şi zâmbet şmecheresc....daaar nu puteam trăda clubul, aşa că am păstrat tăcerea.
  Eu am crescut într-o familie cu mulți unchi şi verişori, ea într-o familie cu mulți frați, iar ei se amuzau pe seama naivității noastre exuberante ori de câte ori aveau ocazia.
    Gaşca s-a cam spart însă...Corina a mers la facultate, eu urmând-o abia după trei ani, iar cealaltă vecină/prietenă a urmat drumul străinătății...nu ne mai puteam baricada sub pături să visăm împreună cu ochii deschişi, nici să ne adunam în cerc sub nucul cel mare al vecinului morocănos şi să ne împărtăşim fantezii de fete virgine.  Cumva..focul ăsta s-a stins de la sine. Şi nici nu s-a mai aprins vreodată. Nu-mi amintesc să mai fi făcut vreodata o pasiune aşa susținută şi alimentată de naivitatea neinițierii în iubirea fizică.
   Am închis uşa dupa iubitul meu şi fereastra pentru că afară s-a pornit de furtună, motanii şi-au ocupat locurile de moțăială, mi-am făcut un castron de pocorn (ha', ce tare, cred că aşa se chema revista aia pe care o citeam noi) şi mi-am tras lângă mine cartea aia la care tot citesc de 3 zile, dar parcă aş mai facebucări puțin. Şi găsesc un articol despre celebrități, de tipul then and now... Parcă deodată am muşcat din madlema lui Proust şi m-am transportat pe banca aia de sub nuc cu Corina şi Mara (care cred că a spus la un moment dat că şi-ar da lui virginitatea?! )...Uitasem complet de acest episod din viața noastră. Uitasem şi de hainele noastre inițial băiețeşti, de blugii lălâi şi cu buzunare unde am fi putut ascunde tot armamentul din dotarea Larei Croft, de dunga neagră de creion dermatograf ieftin, dată pe pleoapa interioară, şi de primul cd "original" primit de prietena noastră mezină, de la mama ei din Italia, ascultat la cdplayer-ul portabil, fiecare cu câte o cască. 
    Citesc articolul, caut cel mai recent video al lor, obsev că baieții s-au transformat în nişte bărbați sexuali cu o vagă urmă de zâmbet ştrengăresc, iar acum cântă în engleză. Nu prea-mi place cum sună, dar continui să-i privesc cu aceeaşi inimă de fetiță. Şi-i trimit şi Corinei link-ul cu piesa.  Atât de simplu. Douăzeci de ani de prietenie şi 10 ani de când a plecat de acasă, într-un link...

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

I love my job, my guy and my kid, but i wish I could go

Anii cei mai buni

Casa de copii nu-i la casă!