Ale lui Ionescu erau reci ca gheața!

  Ştiți bancul ăla cu blondele care, aşa... la o cafea, la o "țâgare", işi împărtăşesc una alteia experiențe din dormitorul conjugal, iar în final, aia mai naivă şi-o ia, pentru că a pus problema greşit? Nu? Îl găsiți aici pentru lămurire:   http://bancuri123.ro/bancuri/bancuri_cu_blonde_oua

Buun, idee care ar fi de fapt? Că mi-am luat-o şi eu....dar aşa, în general. Pentru că mă interesează, metaforic vorbind, oule altora. Şi prin ouă vorbesc de aparențe. 
  Să zicem că până la un anumit punct, mă cunosc, ştiu cine sunt, şi mă simt bine cu mine ( a nu se înțelege altceva...), nu ştiu ce vreau să mă fac când voi creşte mare, însă ştiu ce aş vrea să fac azi, mâine şi poate weekend-ul viitor. Şi mi-am asumat statutul de oaie negră, cu tot ce implică asta. Asta sunt, asta îți arăt, şi n-am nici un imbold de a a parveni.
  Însă, vine blestematul ăla de moment când îmi compar viața cu a altcuiva: uite ce flori frumoase a primit X-leasca, uite ce drăguț arată X şi Y în pozele din vacanța lor exotică, sau...prin ce cluburi sau pe la ce festivaluri s-a mai dus lumea...? Sau mai admir cu colțul ochiului meu drept ținutele impecabile ale Doamnelor care se îndreaptă țanțoşe spre birouri. Da, ştiu, facebook e de vină, heroina asta virtuală pe care ne-o bagăm în venă cu mâna tremurând, care ne ia preşul de sub picioare. Şi realizez apoi că sunt o fraieră, pentru ca nu ştiu povestea din spatele fotografiei. Că fericirea este o mască pe care ți-o pui dimineața, şi ți-o dai jos seara, o ştergi cu discheta demachiantă aşa cum îți ştergi urmele de fond de ten, de fard, de iluminator si toate căcaturile astea care nu fac decât să te oprime. Anyway, iar mi-am luat vaca pe câmpii.
   Într-o dimineață, scumpul meu iubit, conştient fiind ca a gafat-o, din nou, că voi fi supărată pe el că iar se întoarce acasă când alții se trezesc să plece la  muncă, mă trezeşte mândru de isprava lui. Cu zâmbetul pe buze îmi spune că mi-a adus o floare! Ei na! Asta-i o noutate. Şi de unde flori la ora asta? ...avea un con de brad.., aia teoretic este floarea bradului, bradul este nemuritor...bla bla, am râs bine apoi l-am certat, iar conul a trăit fericit până la adânci bătrâneți şi râd şi acum când îl văd cum stă ştrengăreşte printre cărțile mele. Iar buchetul ăla văzut pe facebook luna trecută s-a şi ofilit, e deja la gunoi probabil, şi nici nu-mi plăcea aşa de mult. Urăsc ambalajele din ciolofan roşu.