Toamna se simte, se gustă, se visează

... Toamna se îmbrățişează cu drag, cu dor, căutând poate căldura unui celălalt. O fi de la lumina asta leneşă care îmi cade moale pe gene. Uneori aşa mi se prăvălesc şi motanii mei în brațe când simt ei că-i loc pentru visare, şi chiar de n-o fi, facem.
   Poate tocami pentru că-i prea scurtă şi o ratezi dacă ai clipit. Poate pentru că este doar despre azi şi acum. Poate pentru că miroase mereu a acasă şi vorbe din străbuni, şi a ogoare praspăt culese, a muncă şi a rod.
  Poate că totul moare în jur, sau poate ca moartea este doar prost înțeleasă. Dar în mine nu moare nimic nici în zilele ploiase, nici pentru că soarele iese din scenă mai devreme. O fi ocupat cu treburile sale, aşa cum sunt şi eu "ocupată" în serile de vineri cu o carte şi paharul meu de vin, în timp ce pe-afară încă-i forfotă.
  Ieri mi-am umplut poalele cu mere proaspete şi imperfecte. Asa cum făceam în copilărie când mă zgăibăram prin copacii vecinilor dar nu aveam sacoşa la purtător. Şi parcă-s mai dulci aşa, şterse cu marginea tricoului.
  Da, şi încă ceva...mă tot jeleam eu pe-aici că am clipit prea mult şi mi-a trecut copilăria, că m-am făcut eu om mare şi că mi-e dor de muncile de toamna. Nah...că mi-a făcut Corina o bucurie. Ne-a trezit mămica ei cu noaptea-n cap, ne-am înfofolit cu hanorace groase şi vestute cu puf, ne-a pus în mână câte o sacoşă cu cele trebuincioase, şi haidem Laură hăi să facem articol pentru blog. Adică haide la cules la vie, că tot mai suspinai tu după asta. De suspinat, suspina şi hardughia de autobuz care ne-a dus la țară, că nici n-am zis că nu se dezmembrează acolo în mijlocul câmpului şi mă lasă şi cu via neculeasă, şi fără subiect de blog.     Dar am ajuns noi tefere, înghețate deja de răcoarea de piatră a dimineții, suspinând după o cafea. Dar nu-i bai. Acolo, în vârful dealului, având la picipare răsăritul unei zile galbene, mirosul puțin acru de pământ umed şi fructe pârguite şi zâmbetul până la urechi al Corinei, lumea părea deodată prea perfectă, şi cel de-al treila război mondial mult prea departe.
 

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

I love my job, my guy and my kid, but i wish I could go

Casa de copii nu-i la casă!

Anii cei mai buni